Leapsa

Cica am primit si eu leapsa de la Deea... teoretic ar trebui sa scriu ce inseamna facultatea pentru mine... cred ca voi face doua rubrici : 1. Ce a insemnat facultatea pentru mine, si 2. Ce sper ca va insemna de acum inainte :P
So ... 1. Ce a insemnat facultatea pentru mine (cica tre sa contina 12 puncte)

1. Mult timp pierdut (aprox 2 ani)
2. Ceva experienta de viata
3. Cateva informatii noi acumulate
4. baieti
5. betii
6. petreceri
7. nopti albe
8. destul de multi bani castigati
9. putin mai multa minte, ca doar de, am crescut...
10. un prof fain
11. multi prieteni
12. nimic prea important sau prea interesant

Si acum 2. Ce sper ca va fi...

1. Multa experietna de viata
2. Multe informatii noi si interesante
3. Timp folosit cu un scop
4. si mai multi biaeti
5. Si mai multe petreceri
6. si mai multe nopti albe
7. nu chiar asa mult frig pe cat se preconizeaza
8. mult mai multi bani castigati
9. multi profi faini
10. prieteni noi
11. multe chestii interesante
12. si sa nu uitam de betii...ca doar asta e unul din scopurile cele mai importante ale facultatii :))

Eu nu am cui sa dau leapsa mai departe,avand in vedere ca Ciobby a primit-o de la Deea deja. Asa ca, prin faptul ca eu am avut prima onoarea de a onora aceasta leapsa :)) o voi da mai departe la Ciobby. El se va ocupa mai departe de ea, asa cum se cuvine :P

New Sparkle!

Proiectul este nou, sunt doua fete, sub pseudonime, care vor sa faca un blog interesant pe diverse teme. Este abia la inceput, dar are potential, zic eu. Click pe poza pentru a vedea site-ul.

Incompetenta romaneasca...

Speriata de bombe, m-am dus azi la examen. IELTS, unul dintre cele mai grele examene de engleza, e dificil, e complicat la writing, e greu peste tot. Sincer, cel mai greu a fost sa ajung la centrul de examinare. :)) pana acolo am facut undeva la o ora, din cauza ca domnisoara foarte competenta de la biroul de informare a stiut sa imi explice cum se ajunge la Hotel Caro. Deci, sa va spun, de la Piata Romana, o luati pe Barbu Vacarescu, si cum mergi spre Baneasa, undeva pe dreapta e renumitul hotel Caro. M-am invartit cu tata cu masina de 3 ori pe la piata Romana, nici urma de Barbu Vacarescu. Intr-un final intrebam pe cineva pe unde tre sa mergem spre Baneasa. O luam muncitoreste ( a 3-a oara) pe Lascar Catargiu, si ajungem la un sens giratoriu. Pe o parte a sensului o salvare. Ma dau jos, il intreb pe nenea din salvare pe unde tre sa ma duc spre Barbu Vacarescu (H. Caro). Imi explica ca tre sa ma intorc, sa fac sensu de la piata romana, fac stanga, dreapta, dreapta, si la al doilea semafor fac stanga. Concluzie : am inteles tot! Facem sensul, ne intoarcem, pe partea cealalta un politist. Ne oprim, ma dau jos si vorbesc cu un tanar aparator al patriei :) . Ii explic unde trebuie sa ajung, el imi explica ca trebuie sa ma intorc : Nah, acuma eu ce ar trebui sa fac? II zic ca domnul din salvarea de vis-a-vis, tocmai mi-a spus ca trebuie sa ma intorc pe aici. In sfarsit primesc o indicatie cat de cat mai coerenta. De pe Stefan cel Mare, al doilea semafor la stanga. Fugim repede ca mai aveam 30 de min pana incepea examenul. Ajungem de pe Dorobanti pe Stefan cel Mare, si acuma confuzie totala. De la care intrare pe Stefan cel Mare trebuie sa facem la al doilea semafor la stanga?? Taximetrist pe colt in intersectie (parcat foarte corect de-altfel) intreb din fuga daca stie care e Barbu Vacarescu...aflu ca e de aici al doilea semafor la stanga. Perfect! Strig multumesc si dau sa fug :) striga dupa mine si zice domnisoara, dar nu aveti voie sa faceti stanga pe Vacarescu! Ma intorc cu o fata din aia de pitzipoanca care nu intelege nimic si ii zic, ok, si eu cum ajung la hotel Caro? E pe Barbu Vacarescu nr. 162... in sfarsit o explicatie logica :)) la al doilea semafor faci dreapta, faci scuarul si apoi faci dreapta pe Vacarescu... logic, nu? :)) toata agitatia asta s-a intamplat in vreo 40 de minute si vreo 20 de km... din fericire strada asta e exact langa restaurantul unde mananca echipele non-fotbal de la Dinamo (si CSM -adik si tata) si cunosteam drumu (adica tata, nu eu)... intram pe Barbu Vacarescu si incep sa numar. 39, 41, 43, 45... 139... si apoi ... NIMIC :)) camp... se mai vedea o cladire la vreo 400 de metri. INtru in panica, mai aveam 10 minute pana incepea examenul... mergem inainte ca doar ce puteam sa facem, si vedem niste taxiuri pe partea cealalta. Ne oprim, si se da tata jos si ii intreaba pe aia. Aflam ca tre sa trecem podul si prima cladire pe dreapta ! problema e, care pod?? cand am trecut de pod mi-m dat seama ca a fost pod si ca tre sa ne oprim. Intru in curte... o noua problema... 3 cladiri, pe toate scrie Caro... Eu in care intru?? 4 minute ramase pana la inceperea examenului. Intru in prima cladire si nu vad nimik, nici macar o receptie (erau 2 mese de cafenea cu doua laptopuri pe ele, eu cum sa-mi dau seama ca aia e receptia??) ma vede o tip ca ma uit ca o blonda prin holu hotelului si imi zice strigand : "coboara pe scari fa stanga si mergi tot inainte!!" , raspund : "IELTS?" da din cap in timp ce noteaza ceva pe hartie si ma intreb daca vorbea cu mine sau era de-acord cu ce scria acolo... ma hotarasc sa fug repede ca sa nu pierd inceputul. Gasesc o usa, pun mana pe clanta... usa incuiata : primu lucru care imi vine in minte... yeeei, am rezolvat cu testul ... 6 milioane aruncate pe geam, si o sansa de a pleca la fel. Imi deschide cineva usa, dau cu nasu de o sala plina de oameni, 4 locuri libere in spate, ma resenez cu gandu ca nu o sa aud nimic la listening, si aud asa in resemnarea mea "a doua banca". Imi las acolo la usa aruncate geanta si geaca si fug repede sa-mi iau locul din a doua banca. Ajung acolo, loc liber, cand dau sa ma asez, vad lipit un biletel cu o poza cu un tip. Ma sperii... WTF?? mi-au gresit locul? ma uit in stanga, mai vad un loc liber... ala tre sa fie al meu! Si asa e. Toata lumea vorbeste engleza aici, te simti ca in alta lume, nu ca la alte examene de engleza unde se vorbeste romana. Totul de desfasoara ca la carte, nici un minut de intarziere, organizare perfecta, nimeni nu vorbeste, toti ascult. Pentru prima oara cand merge ceva bine in ziua asta. Ies de la examen, ma duc la ora 18 la speaking, la British Council. Ma asez relaxata pe un fotoliu, imi iau un Elle de pe masa, un pahar cu apa, si astept. Vine randul meu. Urc cu liftul la etajul doi. Ies din lift, vad o sala mare, cu vreo 5 birouri goale. Nimeni inauntru. O usa de sticla, dau sa arunc o privire inauntru si striga o tanti care nu se vede, ma panichez si dau cu capu de usa :)) vine sa ma ia, si incep sa ma plang de durere de cap. Rade de mine, ma enervez si ma pierd. Incepe sa vorbeasca cu mine, si pentru prima oar in viata mea m-am balbait in engleza :( De unde sa stiu eu atat de multe despre jucarii si copii?? Am aproape 20 de ani...am parasit de ceva timp vremea copilariei, si inca nu am intrat in vremea de avut copii...deci nu am nici o legatura cu ei : daca nu iau macar 8 (nota maxima e 9) ma duc inapoi si ii bat pe aia cu speaking-u lor . Daca mai aud de copii in urmatorii 2 ani cred ca o sa omor pe cineva...
Concluzia zilei de astazi a fost ca daca vrei sa faci ceva ca la carte, ia-te dupa alte natii, ca a noastra are defecte de fabricare... si ne da cu virgula cand vrem sa facm ceva...eu m-am hotart! In august emigrez ca aici nu se mai poate ! Canada, here i come :D

Afaceri...

E ciudat cum din ce in ce mai multe afaceri MLM apar la noi in tara. In special afaceri care se cred unice. Cu dezvoltatori care ofera un lucru pe care nu ti-l mai poate spune nimeni. Multa lume stie despre mine ca am activat multa vreme intr-o afacere MLM (sau cu asigurari, sau secta, sau piramida, sau cum vreti voi sa ii spuneti...)
Ideea cea mai importanta este ca afacerile MLM nu mai sunt demult unice, in special pentru ca apar cateva aproape zilnic, doar ca nu multe supravietuiesc. Si nu multe sunt MLM in adevaratul sens al cuvantului. Chiar astazi am aflat de o noua afacere "unica", care iti ofera niste avantaje pe care nimeni nu ti le mai poate oferi si cu niste informatii pe care nu ti le mai preda nimeni altcineva. Din pacate pentru aceasta afacee, exista si altii care predau exact aceasi lucru, doar ca predau in alta limba :)) trebuie sa recunosc, ca spre deosebire de varianta multinationala, varianta romaneasca a acestei afaceri se ofera gratuit pentru persoanele afiliate. Cel putin pentru moment. Citind foarte mult pe aceasta tema, pot spune ca e destul de interesant, doar ca putin ireal. Noua afacere se numeste Magnetic Marketing si se bazeaza strict pe internet. Adica, nu vinzi nimic, esti platit daca cateva persoane isi lasa adresa de mail sau nr de telefon, sau chestii de genul. Ei nu platesc nimic, tu nu platesti nimic, firma care primeste acele date personale plateste persoana de la care s-a pornit. Ceva gen paid-2-click, surfing, etc. Inca nu am inteles exact cum se vor desfarura campaniile, dar sunt curioasa.
Daca am facut pe cineva curios, incercati aici. Trebuie sa va inscrieti si o sa primiti un mail cu niste informatii suplimentare fata de ce am zis eu aici. S-ar putea sa merite sa fie incercat, in special de cei care folosesc mult internetul.
So try it, or don't... poate sa renteze timpul pierdut, sau nu... only time will tell ...
Have fun and take care... sa nu faceti nimic din ce n-as face eu...

Untitled...

Well... in seara asta m-am hotarat ca vreau sa scriu din nou. Si ca orice om normal, cand m-am hotarat aveam o tema destul de bine definita in cap. Si ma pun in fata calculatorului si iau tastatura in brate, si... nimic!! De fapt, nu nimic...prea multe!? Si de fapt nimic...nothing worth mentioning. Se pare ca am cam intrat in banal...rutina, that sort of things. Important e ca azi e ziua mamei mele, so La multi ani mami! Se pare ca pe zi ce trece sunt totul se organizeaza in favoarea mea :P PLEEEEC! si sunt fericita ca plec! Incep o viata noua, cu provocari noi, cu oameni noi (nu ca astia vechi ar avea ceva, dar intelegeti voi...) cu o mentalitate noua... doar ce mama naibii, imediat fac 20 de ani, si cica trebuie sa se intample ceva spectaculos la varsta asta...doar schimb prefixul, nu? Am descoperit de curand o meserie noua, mistery shopper, si ma gandeam sa o incerc :) suna interesant, doar sa mai am timp s-o fac si pe asta! Dar anyway, daca nu apuc sa fac asta in Romania, cu siguranta este ceva dezvoltat pe-acolo. Unde acolo? Cum unde?? In CANADA :D ... Am o multime de lucruri de facut! Trebuie sa imi scot o gramada de acte, trebuie sa platesc o gramada de bani pe inscriere, trebuie sa dau 2 teste de engleza, trebuie sa fac cursuri de franceza (ce rau imi pare ca nu am fost la fraceza prea des :)) ) trebuie sa imi platesc viza, trebuie sa strang bani de avion, trebuie sa fac rost de bursa (pentru ca m-ar costa undeva la 20000 de dolari pe an!? ) ca din pacate nu am tata ministru :(. In afara de asta, trebuie sa fac o gramada de scrisori de intentie, eseuri, scrisori de recomandare, si in loc sa ma apuc de astea, eu scriu pe blog. Si nici macar asta nu fac :)) ca nu am inspiratie :| Am o propunere... cineva sa scrie pe blogul meu ca ma apuc eu de scris scrisori si eseuri...ce ziceti? care va bagati? It would be really helpful :D lasa-ti coment cei care va oferiti, va contactez eu :P
Si cu asta inchei pentru ca ma pun sa ma mai documentez ce imi trebuie, sau mai bine ma punsa ma uit la un film? Fac maine toata treaba :P De azi inainte voi fi un "YES MAN" so veniti cu propuneri...s-ar putea sa accept :P

Jeee...nibil :)

So...pentru a doua oara intr-un timp relativ scurt am citit un blog lung pe o tema amuzanta (cel putin), asa ca la ora 4 - scuze 5 dimineatza, stand si fumand o tigara intr-o bucatarie care nu e a mea, pe o stare de insomnie pe care nu o recunosc ca fiind a mea, m-a lovit inspiratia, sau mai bine zis mi-am adus aminte de "copilarie" (a se citi adolescenta).
Tanara fiind, si neexperimentata (am auzit azi ca cica acum as avea multa experienta :P) in multe domenii, am patit destul de multe faze penibile. Blogul care m-a marcat pe mine astazi avea spre sfarsit urmatoarea fraza " poate ca daca n-ar fi fost atat de stupida sa se lase infranta de cacaturile astea, da, poate ca as fi fost cu ea…", iar eu zic POATE!!! pentru ca in afara de cacaturile astea cum le zice el (o sa se inteleaga mai incolo despre ce e vb) se intampla si alte chestii...
Si revenind la fazele penibile de la care am plecat...trebuie sa recunosc ca una dintre cele mai tari faze pe care le-am trait a fost cand eram in clasa a 12-a, si stateam in chirie la o babutza (cat de penibil :)) ) si imi placea mie mult de un gagiu, sa-i zicem Mr. X . Si intr-o zi cand babutza era plecata, m-am dat eu ranita si l-am chemat pe Mr. X la mine. Omu a venit pregatit (chit ca era ora 8 jumate dimineatza :)) ) : ulei de masaj cu un parfum bine ales (patchouli - care cica are efect afrodiziac), un cd cu muzica numa buna de romantism gata sa te bage in boala si mai tare, in nici un caz sa te scoata... anyway... a ajuns Mr, si eu ca o gazda simtita ce sunt, am facut o cafea (doar deh...era dimineatza :P ) am pus muzica adusa de el...am intrat in atmosfera bla bla bla... ne-am pus noi pe pat foarte romantic unu langa altul, mai ia tipu in brate, ma saruta pasional, si eu ca o fata normala, dau sa ma intind...si atunci sa vezi surpriza :)) nu am calculat bine distanta intre capul meu si lada de la pat, si sangvinica fiind (a se citi repezita) si am dat un cap de lada aia de am stricat tot farmecul diminetii respectve :)) cred ca am ras cu el pe tema asta (+ inca cativa prieteni de-ai lui pe care a tinut mortis sa-i anunte cat de penibila am fost :)) ) aproximativ o saptamana...am avut parte in dimineata aia de tot tacamul..ras cu pofta (chiar daca de mine - se pare ca nu sunt prietenii mei care au o afinitate pentru asta >:P) , romantism - cel putin pana la un anumit punct - si cel mai important, un masaj pe cinste inclusiv la proaspatul cucui :))
Si ca sa nu se creada ca noi fetele prin penibil intelegem doar faze care au legatura cu baietii...o alta faza mega-penibila, se intampla prin luna aprilie anul trecut. Imi vine sa rad si acum (sau sa plang ?!) de primul meu discurs tinut in public...
Mare prezentare mare, undeva la 150-200 de oameni, in Sala Mare de la UVT (pentru cei care nu cunosc sala, are niste stalpi rounzi si mari pe lateral, intre trepte si banci :P), emotii cat pentru 300 de oameni, un discurs de 5 minute, voce tremurata, discurs uitat, improvizat destul de bine, comunicat cu o singura persoana din sala (pe altcineva nu am vazut), boyfriend in sala, pantofi cu toc, trepte, ce sa mai reteta unui dezastru perfect ... Incep in forta, ma pierd, ma fac ca ma regasesc, termin in forta (strig tare persoana care urmeaza :)) ) moment penibil de tacere, vine persoana, ma aplauda lumea din politete, dau sa cobor treptele, si se intampla minunea : mi se agata tocul de una din trepte si ma intind in toata splendoarea pe burta :| imi rup un pantof, fac entorsa - si in ziua de azi ma doare glezna stanga daca imi iau tocuri prea mari, ma fac rosie in obraji (desi cred ca ajunsesem pe la mov...) dar am noroc (tin mana stanga ridicata in timp ce scriu - pentru cine nu stie ce inseamna = ironie / gluma) : am picat in spatele unui stalp, si nu m-a vazut decat jumatate din sala, incep sa rada, in 3 secunde deja radea toata sala, doar ca jumate din ei nu stiau de ce, inca 15 secunde si stiau cu totii de ce se rade, eu nu mai simt nici durere nici nimik, dar ma plang ca ma doare de mor ca sa mi se ierte macar pe jumate ...plec acasa si o luna nu mai tin nici un discurs intr-o sala care contine trepte...
In concluzie, daca ar fi fost sa fiu o persoana de genul fetei din blogul asta, la cate faze jeee..nibile am patit ar insemna sa nu mai fac sex niciodata, sa nu mai vorbesc niciodata in fata a mai mult de 5 persoane, sa nu mai mananc niciodata in public. De fapt cred ca ar trebui sa stau inchisa in casa (cu obloanele trase, fireste, ca cine stie cine ma vede...)
Si stau si ma gandesc eu la ora 6 dimineata, daca ar fi sa fim toate perfecte...care ar fi diferanta ditre noi? Si ce ar fi "ceva-ul" ala care il face pe EL sa ne iubeasca atat de mult? De ce ne-am aminti peste ani? De ce am plange ore bune? Si de ce am rade saptamani in sir cu prietenele (respectiv prietenii)? Eu una ma bucur ca nu sunt perfecta, ca fac greseli flagrante, ca imi pocnesc oasele, ca vorbesc urat uneori, ca beau bere, ca dansez ca o nebuna, ca imi place sa cant desi stiu ca n-am voce, ca pic, ca ma lovesc, ma chinui sa fiu perfecta si nu reusesc ;) ...
Asa ca daca tot spui " poate ca daca n-ar fi fost atat de stupida sa se lase infranta de cacaturile astea, da, poate ca as fi fost cu ea…", ce mai astepti? Sunt aici asa cum sunt, si ma bucur ca e asa...daca te bucuri si tu, atunci unde esti? Si cel mai important... CINE ESTI?!?