Timisoara...

Trebuie sa recunosc, ca mi-e dor de timisoara, si de persoanele care ma asteapta acolo, mai mult sau mai putin...si desi m-am bucurat ca i-am vazut pentru cateva ore...ma intreb daca a meritat...pentru 3 ore de liniste sufleteasca, si putina efricire, sa nu fiu buna de absolut nimic de 2 zile de-acuma...inca nu pot sa vorbesc (am o voce tare sexy...de parca doar ce am vazut lupu si am urlat pana si-a luat picioarele in spate si a fugit el de mine) sunt atat de racita ca nu ma pot tine sezut mai mult de jumate de ora fara intrerupere, am pierdut inca o plecare la arad...din cauza ca nu sunt in stare de nimic (o plecare de 2 zile, nu de 2 zile cu tot cu drum de 1200 de km) so...was it worth it or not? ramane de vazut...cand o sa trag o concluzie, promit sa anunt :P til then...kiss the people i love most (him, and her)

Martie...

Sunt fata, si ca orice fata iau in considerare orice detaliu, in special cand e vorba de ce face el...Si avand in vedere aceste lucruri minore, ma gandeam zilele astea ce ma face pe mine fericita intr-o relatie. Si stand si analizand, ajutata de un personaj masculin (fratele meu) am ajuns la concluzia ca noi suntem foarte complicate. Si cum am realizat acest lucru? Am incercat sa-l ajut pe el sa o faca mai fericita pe sotia lui, sa-i zic diverse prostioare pe care el nu le observa. Si ghiciti ce mi-a zis el (dupa ce a facut ce i-am zis eu, bineinteles...) !! "E prea greu sa faci toate astea... te epuizeaza, fizic si psihic, nemaivorbind de timpul pierdut aiurea! In timpul in care i-am luat un martisor lu nevasta-mea puteam sa fac bani pentru un kilogram de cascaval spre exemplu, ca sa aiba ce manca copii!". Sunt de acord ca aveti nevoie de un simt practic, dar cred ca majoritatea femeilor ar prefera o jumate de kil de cascaval si un martisor, decat un kil de cascaval. Sincer...stim ca suntem dubioase, da vrem si noi sa fim bagate in seama. Un cuvant spus la momentul oportun, 6 pahare primite dupa ce am comentat 2 saptamani ca vrem pahare, etc. sunt niste lucruri care ne arata ca tineti la noi si ca ascultati macar 10% ce va zicem noi, si ca nu ne batem gura de pomana.
Si acum experimentez ceva nou. O relatie la distanta. Si ma gandeam azi cat e de greu, sa-ti doresti si sa te certi(lucru care fiind sincera nu a apucat sa se intample...deci nu stiu cum e...), sa te bati, sa faci orice, doar sa simti ca persoana espectiva e langa tine, si cred cu mana pe inima ca nu ar mai conta toate chestiile astea marunte, cum ar fi un martisor. Dar s-ar putea ca astea sa fie sentimente provenite din faptul ca EL nu e langa mine, si daca ar fi langa mine ar fi foarte probabil ca ele sa redevina importante. Sa tine minte o nenorocita de aniversare, o zi de nastere, o sarbatoare, sa ma auda cand zic ca vreau sa-mi iau o furculita, si sa vina intr-o zi sa-mi zica "Bah fraiero, hai sa-ti cumperi furculita aia, ca am gasit eu una misto!" Nu tin neaparat sa mi-o cumpere, dar macar sa vad ca il intereseaza ca gandesc eu, ce vreau, ce visez, sa prinda un lucru subtil pe care i-l zic, si sa se faca ca totul vine de la el, nu din faptul ca i-am tot zis de n ori sa faca un anumit lucru, pentru ca e enervant sa zica "Bine, daca vrei tu neaparat, fac asa..." etc... Si stiu ca daca nu e melancolic ca si temperament e cam greu sa tina minte toate cacaturile pe care ar trebui sau nu sa le faca... dar asta e...daca au nevoie de cineva langa ei, trebuie sa tina macar putin cont de lucrurile astea...daca nu sa se retraga in pustietate, sau sa isi caute pe cineva care e dispus sa accepte sa traiasca o viata lipsita de atentie (si eu nu sunt persoana...eu am nevoie de toata atentia, ca altfel ma deprim :)), si nu cred ca o sa-i placa sa ma vada deprimata ... )
Si tot de la o discutie cu fratele meu am realizat ca oricine are nevoie de o actiune prin care sa se refuleze, sa-si exprime trairile negative, si sa se elibereze de ele. Pentru unii se exprima prin bataie, pentru unii prin dans, pentru unii prin desen, pentru unii prin muzica, etc. Si cum in Orasul acesta minunat in care m-am mutat nu exista o sala de dans cat de cat ok, am ales sa-mi exprim trairile prin blogging. Ceea ce s-ar putea demonstra ca nu e chiar un lucru bun, avand in vedere ca si altii il citesc. Si pe aceasta cale vreau sa pun un disclaimer, daca se poate zice asa ;)) ...so here goes
Alin, stiu ca citesti blogul asta, asa ca te rog sa nu ma bagi in seama, am devenit putin frustrata din cauza ca mi-e dor de tine, si din cauza ca stau in aceeasi casa cu un cuplu, si vad in fiecare zi un netot care nu stie sa se poarte cu nevasta lui. E prea prins in problemele cotidiene ca sa-si dea seama ce se intampla cu ea... Deci toata povestea asta nu e cu trimitere la tine, e la el, doar ca sper ca el sa nu citeasca niciodata blogul asta :)) daca o sa fie vreodata ceva legat de tine, o sa scriu pe o foaie pe care o voi arde, a.i. tu sa nu o vezi. In alta ordine de idei, ai putea invata si tu cate ceva despre mine din blogul asta, ca sa nu mai zici ca nu-ti zic lucrurile pe fata :P in orice caz te iubesc si mi-e dor de tine de fiecare data cand imi bate inima (vezi ca am pulsul 91 in momentul asta, ca mi-am luat tensiunea :)) deci mi-e dor tare de tine ;)) )
So talk to you intr-o zi in care nu voi mai fi frustrata...poate dupa 8 martie, cand fratele meu mi-a promis ca-si va scoate nevasta in oras (dupa ce l-am batut la cap 2 zile) :)) V-am pupat pe portofelele goale dupa asa zisul triunghi 14-1-8 (valentine's, martisor si ziua femeii) :-h