miercuri, 19 august 2009

Who is normal??

Aseara am aflat o informatie foarte interesanta...se pare ca dupa normele din carti si dupa parerile specialistilor din domeniul psihologiei, doar 10% din oameni sunt normali. Restul, au fiecare cel putin o pasarica pe creier - ok, unii au stoluri, dar ideea ar fi ca fiecare dintre noi astia 90% avem cate ceva - si ma gandeam eu foarte serios cam cate persoane normale cunosc (normale din punctul de vedere a ceea ce am citit, invatat, etc.) si am ajuns la concluzia ca pot sa numesc una, si asta dupa o discutie foarte elaborata cu frate-miu : Stefan Puscasu. Si ideea e ca desi este intruchiparea normalitatii, omul acesta nu este nici implinit si nici multumit de viata pe care o duce. Si atunci ma intreb... de ce as vrea sa fiu normala? Sau de ce ar vrea cineva din lumea asta sa fie normal...
Acum, facand o extrapolare a procentului de persoane normale la numarul de persoane care locuiesc aceasta minunata tara, s-ar zica ca maxim 2,3 milioane de oameni sunt normali in Romania. Si nici macar acest numar nu e sigur, pentru ca nu e obligatoriu sa fie 10% din fiecare tara. Si totusi, nu sunt 90% din oameni fericiti. Deci cum e mai bine? Sa fii normal sau sa fii anormal? Si totusi, ce inseamna sa fii fericit? Sau cine e mai fericit? Sau whatever...momentan sunt destul de fericita, Alin e cu mine, saptamana viitoare o sa o am si pe Deea langa mine, which is sooo cool :D si normala nu sunt, Deea si Alin nici atat... asa ca poate e mai bine sa fii anormal, si oricum noi formam marea majoritate... asa ca f... off :P

joi, 6 august 2009

Oops!

...se pare ca iar am sarit o luna...n-am mai scris nimic de ceva timp, si nici acum n-o sa scriu prea multe, mergand pe principiul "O poza face cat o mie de cuvinte"...i've got something to show you.. in principal, poza asta mi-a amintit de Alin, e la fel de ciudata ca si el, adica modul lui de a gandi. Ma gandeam ca ultimele 2 sapt au fost de toata jena, si poza asta m-a inveselit cumva...nu vreau sa scriu mult acum, ca sunt cam deprimata, with all my plans to go "there" shreded .
Am descoperit mai in amanunt trupa The Script, and i love it, am terminat de citit mai mult de 2000 de pagini in mai putin de 4 zile, am slabit vreo 3 kile intr-o saptamana, am dormit mult mai putin decat sunt obisnuita, desi nu am absolut nimic interesant de facut, si totusi, trebuie sa stau inchisa aici ca un ...hmmm... canar intr-o colivie cu vedere la strada : vad locul unde as vrea sa "zbor" dar ma lovesc de gratii de fiecare data... well...ca tot zicea Alin ca o sa ajung sa citez din cartea asta, here goes : "Life sucks, and then you die" si stiu ca am mai vazut citatul asta si in alta parte, da nu-mi aduc aminte unde, so it really doesn't matter. Si tot din plictiseala, azi am fost la un interviu de job, si desi am citit cele 2000 si ceva de pagini in engleza...cand am fost pusa sa citesc cu voce tare un text la prima vedere, m-am balbait, am gresit cuvintele, am aruncat o scuza idioata cum ca nu vad prea bine, ca nu am ochelarii la mine :)) daca cumva ma angajeaza astia? o sa trebuiasca sa-mi port ochelarii? :)) sau o sa mint zicand ca mi-am pus lentile?
Tot azi, am aflat ca am intrat a 14 la facultate, ceea ce inseamna ca voi fi platita sa fac facultatea in Bucuresti, which could be cool. Promit solemn ca imi deschid un cont de economii sau ceva in care sa bag banii aia...poate ceva cont de economisire creditare...
Maine se termina oficial sezonul 5 din So you think you can dance (adica la ei azi) si inca nu au anuntat cine participa la noul episod Dansez pentru tine, si nici macar nu m-am vazut pe net inca, ca nu au pus filmuletele de la Piatra Neamt...chiar is curioasa ce-a mai fost dupa ce am plecat eu :D
Si cu asta am reusit sa trec de o postare capricioasa, periculoasa, trista, enervanta, dificila, si toate alea ! Am pacalit-o, era pe punctul de a-si face aparitia, si inca mai sta acolo, asteapta sa gaseasca momentul sa atace, de aia o sa inchid orice bresa care exista :)) . Ultima oara cand s-a vrut scrisa, tristetea mea si-a gasit sfarsitul intr-un click pe X-ul rosu din dreapta - sus a ecranului in care tastam acea parte din mine, si desi a fost scrisa, si inca exista in draft-uri - ca din pacate se salveaza automat - nu va ajunge niciodata la lumina. De data asta am evoluat, am scris despre total altceva decat ce auzeam in minte. Poate data viitoare nu o sa mai aud deloc tristetea aia, sau poate ca am citit prea multe povesti cu persoane (daca le pot numi asa) cu puteri supra naturale care mai de care mai ciudate.
Ohh well...see you soon, hopefully ...i miss you so...