Oficial...

Si cica oficial imi merge bine...parca asa era cantecul. In secret (mai mult sau mai putin) mi-e dor de tot ce-am lasat in Tm. De Deea, de Pufu, de casa in care locuiam, uneori chiar si de Miru & Co. , si astazi cand am dus la gara si ultima persoana pe care am vazut-o din Tm am plans putin. Nu mult, pentru ca sunt tare. Si in definitiv a fost alegerea mea. M-am hotarat sa ma mut aici, in catunul asta dintre munti, unde oamenii sunt rai, reci si vorbesc ciudat, unde nu am prieteni, unde nu am ce sa fac decat sa muncesc, dar unde am familie. Lucru care mi-a lipsit o perioada de cativa ani, da pe care Deea (in principal...) si inca cateva persoane de-a lungul timpului au reusit sa il substituie. Ea (Deea) e sora mea mai mare care tot timpul a avut grija de mine, si cu care am impartit multe...generalizand...am impartit timp, spatiu si sentimente...imi lipseste ea, si imi lipseste EL, pe care l-am lasat sa plece cu cateva zeci de minute in urma. Si ca sa fiu mai exacta, cu 28 minute in urma. Pare ireal ca sunt singura aici. Si daca pana mai acum cateva saptamani sufeream dupa familie, acum sufar dupa prieteni...si nu stiu care e mai dureros...inca. Voi afla in cateva zile ... promit ca voi face o analiza profunda a sentimentelor mele, si o sa anunt ce mi se pare mai dureros, si o sa va dau un sfat ce sa tineti mai aproape (desi nu se poate fae o comparatie intre familie si prieteni) Oh well... ma duc sa dorm ca e asa de tarziu incat e deja devreme...si poate in somn n-o sa-mi mai fie dor de ei... sper...