Timisoara...

Trebuie sa recunosc, ca mi-e dor de timisoara, si de persoanele care ma asteapta acolo, mai mult sau mai putin...si desi m-am bucurat ca i-am vazut pentru cateva ore...ma intreb daca a meritat...pentru 3 ore de liniste sufleteasca, si putina efricire, sa nu fiu buna de absolut nimic de 2 zile de-acuma...inca nu pot sa vorbesc (am o voce tare sexy...de parca doar ce am vazut lupu si am urlat pana si-a luat picioarele in spate si a fugit el de mine) sunt atat de racita ca nu ma pot tine sezut mai mult de jumate de ora fara intrerupere, am pierdut inca o plecare la arad...din cauza ca nu sunt in stare de nimic (o plecare de 2 zile, nu de 2 zile cu tot cu drum de 1200 de km) so...was it worth it or not? ramane de vazut...cand o sa trag o concluzie, promit sa anunt :P til then...kiss the people i love most (him, and her)