Jeee...nibil :)

So...pentru a doua oara intr-un timp relativ scurt am citit un blog lung pe o tema amuzanta (cel putin), asa ca la ora 4 - scuze 5 dimineatza, stand si fumand o tigara intr-o bucatarie care nu e a mea, pe o stare de insomnie pe care nu o recunosc ca fiind a mea, m-a lovit inspiratia, sau mai bine zis mi-am adus aminte de "copilarie" (a se citi adolescenta).
Tanara fiind, si neexperimentata (am auzit azi ca cica acum as avea multa experienta :P) in multe domenii, am patit destul de multe faze penibile. Blogul care m-a marcat pe mine astazi avea spre sfarsit urmatoarea fraza " poate ca daca n-ar fi fost atat de stupida sa se lase infranta de cacaturile astea, da, poate ca as fi fost cu ea…", iar eu zic POATE!!! pentru ca in afara de cacaturile astea cum le zice el (o sa se inteleaga mai incolo despre ce e vb) se intampla si alte chestii...
Si revenind la fazele penibile de la care am plecat...trebuie sa recunosc ca una dintre cele mai tari faze pe care le-am trait a fost cand eram in clasa a 12-a, si stateam in chirie la o babutza (cat de penibil :)) ) si imi placea mie mult de un gagiu, sa-i zicem Mr. X . Si intr-o zi cand babutza era plecata, m-am dat eu ranita si l-am chemat pe Mr. X la mine. Omu a venit pregatit (chit ca era ora 8 jumate dimineatza :)) ) : ulei de masaj cu un parfum bine ales (patchouli - care cica are efect afrodiziac), un cd cu muzica numa buna de romantism gata sa te bage in boala si mai tare, in nici un caz sa te scoata... anyway... a ajuns Mr, si eu ca o gazda simtita ce sunt, am facut o cafea (doar deh...era dimineatza :P ) am pus muzica adusa de el...am intrat in atmosfera bla bla bla... ne-am pus noi pe pat foarte romantic unu langa altul, mai ia tipu in brate, ma saruta pasional, si eu ca o fata normala, dau sa ma intind...si atunci sa vezi surpriza :)) nu am calculat bine distanta intre capul meu si lada de la pat, si sangvinica fiind (a se citi repezita) si am dat un cap de lada aia de am stricat tot farmecul diminetii respectve :)) cred ca am ras cu el pe tema asta (+ inca cativa prieteni de-ai lui pe care a tinut mortis sa-i anunte cat de penibila am fost :)) ) aproximativ o saptamana...am avut parte in dimineata aia de tot tacamul..ras cu pofta (chiar daca de mine - se pare ca nu sunt prietenii mei care au o afinitate pentru asta >:P) , romantism - cel putin pana la un anumit punct - si cel mai important, un masaj pe cinste inclusiv la proaspatul cucui :))
Si ca sa nu se creada ca noi fetele prin penibil intelegem doar faze care au legatura cu baietii...o alta faza mega-penibila, se intampla prin luna aprilie anul trecut. Imi vine sa rad si acum (sau sa plang ?!) de primul meu discurs tinut in public...
Mare prezentare mare, undeva la 150-200 de oameni, in Sala Mare de la UVT (pentru cei care nu cunosc sala, are niste stalpi rounzi si mari pe lateral, intre trepte si banci :P), emotii cat pentru 300 de oameni, un discurs de 5 minute, voce tremurata, discurs uitat, improvizat destul de bine, comunicat cu o singura persoana din sala (pe altcineva nu am vazut), boyfriend in sala, pantofi cu toc, trepte, ce sa mai reteta unui dezastru perfect ... Incep in forta, ma pierd, ma fac ca ma regasesc, termin in forta (strig tare persoana care urmeaza :)) ) moment penibil de tacere, vine persoana, ma aplauda lumea din politete, dau sa cobor treptele, si se intampla minunea : mi se agata tocul de una din trepte si ma intind in toata splendoarea pe burta :| imi rup un pantof, fac entorsa - si in ziua de azi ma doare glezna stanga daca imi iau tocuri prea mari, ma fac rosie in obraji (desi cred ca ajunsesem pe la mov...) dar am noroc (tin mana stanga ridicata in timp ce scriu - pentru cine nu stie ce inseamna = ironie / gluma) : am picat in spatele unui stalp, si nu m-a vazut decat jumatate din sala, incep sa rada, in 3 secunde deja radea toata sala, doar ca jumate din ei nu stiau de ce, inca 15 secunde si stiau cu totii de ce se rade, eu nu mai simt nici durere nici nimik, dar ma plang ca ma doare de mor ca sa mi se ierte macar pe jumate ...plec acasa si o luna nu mai tin nici un discurs intr-o sala care contine trepte...
In concluzie, daca ar fi fost sa fiu o persoana de genul fetei din blogul asta, la cate faze jeee..nibile am patit ar insemna sa nu mai fac sex niciodata, sa nu mai vorbesc niciodata in fata a mai mult de 5 persoane, sa nu mai mananc niciodata in public. De fapt cred ca ar trebui sa stau inchisa in casa (cu obloanele trase, fireste, ca cine stie cine ma vede...)
Si stau si ma gandesc eu la ora 6 dimineata, daca ar fi sa fim toate perfecte...care ar fi diferanta ditre noi? Si ce ar fi "ceva-ul" ala care il face pe EL sa ne iubeasca atat de mult? De ce ne-am aminti peste ani? De ce am plange ore bune? Si de ce am rade saptamani in sir cu prietenele (respectiv prietenii)? Eu una ma bucur ca nu sunt perfecta, ca fac greseli flagrante, ca imi pocnesc oasele, ca vorbesc urat uneori, ca beau bere, ca dansez ca o nebuna, ca imi place sa cant desi stiu ca n-am voce, ca pic, ca ma lovesc, ma chinui sa fiu perfecta si nu reusesc ;) ...
Asa ca daca tot spui " poate ca daca n-ar fi fost atat de stupida sa se lase infranta de cacaturile astea, da, poate ca as fi fost cu ea…", ce mai astepti? Sunt aici asa cum sunt, si ma bucur ca e asa...daca te bucuri si tu, atunci unde esti? Si cel mai important... CINE ESTI?!?