Thoughts...

M-am gândit zilele astea că viaţa omului ar putea fi foarte simplă dacă nu ar exista alţi oameni care să o complice...nici măcar în filme nu e aşa uşor să trăieşti. Şi totuşi, şi dacă ar exista o singură persoană pe Pământ, probabil ar reuşi să-şi complice existenţa... şi mă tot întreb, cum reuşim? De ce trebuie să fie totul aşa de complicat?De ce nu putem să luăm lucrurile aşa cum sunt? De ce nu putem să acceptăm oamenii aşa cum sunt şi încercăm să-i schimbăm? De ce ne deranjează că fumează, că beau, că au minţit pe cineva, că au înşelat odată, că au fost adoptaţi, că au o altă culoare a pielii, că nu au ochi albaştrii, etc. u get the point... Zicea cineva odată că ţi-e mai uşor să vezi paiul din ochiul altuia decât parul din ochiul tău... şi acum realizez că are dreptate... toţi încercam să schimbăm persoana de lângă noi, dar cu noi nu avem nimic. În principiu, noi suntem perfecţi doar ceilalţi au ceva cu noi. Şi mai era ceva care imi plăcea mie mult care zicea că nu îi vezi pe ceilalţi aşa cum sunt ei, ci aşa cum eşti tu. Aşa că dacă cineva te enervează câteodată, e stresant şi se poartă copilăreşte...gândeste-te că poate aşa te porţi şi tu cu alţii şi aceleaşi gânduri le au şi ei în privinţa ta... Ce frumos ar fi să ne acceptăm aşa cum suntem si să nu ne mai complicăm vieţiile...care vă băgaţi să încercăm? ;;)